Ei bine, după aceea, șapte sute de oameni în bărci nu mai aveau decât un singur lucru – să aștepte sfârșitul, să se roage, să aștepte iertarea păcatelor, pe care nu o vor primi niciodată …
– Ce simți?
– Vina. Mă simt vinovat. Și indiferent de ceea ce fac, oricât de neajutorat aș fi, oricât de confuz aș fi, această vinovăție … îmi servește ca un memento.