În orice persoană există un început bun, trebuie doar să îl poți găsi. Iar datoria profesorului este să îl găsească și să îl dezvolte.

Fiecare profesor știe: hainele nu sunt doar ceea ce îți pui pe corp, iar mâncarea nu este doar ceea ce îți pui în gură.

Există profesori care nu mai pot fi învățați.

Toată mândria profesorului este în elevi, în creșterea semințelor semănate de el.

Să nu uităm că unul dintre cele mai mari daruri ale unui profesor pentru elevi este ocazia pe care o au copiii de a-și uimi părinții.

Este nevoie de mai multă inteligență pentru a învăța pe altul decât pentru a te învăța pe tine însuți.

Nimeni nu-ți este prieten, nimeni nu-ți este dușman, toți îți sunt profesori.

Chiar și profesorii nu știu totul. Cunoașterea răspunsurilor la toate întrebările nu te face om matur.

De acum înainte sunt dușmanul și profesorul tău.

Un profesor este o persoană care arată cu degetul spre lună. Cineva va vedea un deget, cineva o direcție și cineva va vedea sensul. Ce vezi tu când privești?

Sarcina profesorului nu este să rănească inima elevului, ci să încurajeze speranța.

Ne educă tot: oameni, lucruri, fenomene, dar mai presus de toate și cel mai mult – oamenii. Dintre aceștia, în primul rând părinții și profesorii.

Profesorul trebuie să fie, în primul rând, un actor, să țină publicul în mâini și să umple scena.

Toți vor o minune când vine vorba de medici și profesori și, dacă se întâmplă acestă minune, nimeni nu rămâne mirat.

Oricât am greși, munca profesorului constă în faptul că prin predare elevul poate fi schimbat și, prin urmare, soarta lui poate fi schimbată.

Dacă din cauza blestemelor ar fi atât de ușor de murit, după fiecare sesiune am avea profesori noi!

Acum este clar de ce orele în școli durează până la ora 3 după-amiaza. Dacă ar fi fost până la 18:00, niciun profesor nu ar reveni a doua zi.

Un profesor este o persoană care știe să educe copiii altora mai bine decât ai săi.

Un profesor este la fel de bun pe cât de buni sunt elevii săi.

Doar cel care își amintește că a început de la zero ca simplu elev devine un profesor bun. Păstrează elevul în tine, devenind profesor.

Cărțile sunt prieteni, cărțile sunt profesori.

Cititul este ceva de care trebuie să fii precaut. Tinerii sănătoși la trup și spirit nu ar trebui să citească, altfel o termină prost – ajung să fie profesori.

Profesorii lucrează prea mult și primesc prea puțin. Într-adevăr, este o sarcină dificilă și plictisitoare să coboare nivelul abilităților umane până la cel mai scăzut nivel.

Există două tipuri de profesori în lume: cei care se joacă dea școala și cei care predau în școală.

Omul se învață pe sine când îi învață pe alții.

Neajunsurile noastre sunt cei mai buni profesori, dar față de cei mai buni profesori suntem întotdeauna nerecunoscători …

Vindecând pacientul, medicul ajută doar natura; în același mod, profesorul ar trebui să-l ajute pe elev să lupte împotriva dificultăților de a învăța un anumit subiect; nu trebuie să-l învețe, ci doar să-l ajute la învățare.

Nu există profesor mai bun decât dușmanul: el îți va arăta slăbiciunea ta și puterea lui.

Orice ne învață viața, dar greblele peste care călcăm sunt cel mai bun profesor!

Iubirea nu are etică. Iubirea nu are profesori.

– De ce, când am fost admis la filologie, nimeni nu mi-a spus că trebuie să citești atât de mult?
– A fost scris pe ușile biroului de admitere. Doar nu ai citit …

Toți cei implicați în educația copiilor trebuie să lucreze împreună. Chiar și cei mai experimentați educatori sunt incapabili să depășească toate dificultățile de educare a unui copil. Au nevoie de ajutorul părinților.

… Relația „profesor – elev” este de multe ori similară sclaviei. Mental și adesea chiar fizic. Un profesor rău primește o plăcere de nedescris, controlând mintea elevilor săi, insuflându-le adevărurile pe care le-a suferit, și nu adevăruri reale, obligându-i să acționeze după propriul lui exemplu și asemănare …

– Profesorii trebuie respectați, îi zic eu.
– Pentru care merite? Respectul trebuie câștigat!

Profesorul ar trebui să fie supărat pe ignoranța elevului doar ocazional, chiar și atunci – prin predare, deoarece cunoștințele prin natura lor trebuie să treacă de la unul la altul și nu este asimilată imediat.

Cred că nu există elevi care nu pot fi învățați. Există profesori care nu găsesc modalitatea potrivită.

Când pisica miaună să i se deschidă ușa din cameră, dar nu iese. Defapt nici nu dorea să iasă. Ea îți dă de înțeles că anume tu ar trebui să părăsești camera.

Încrederea și respectul sunt fundațiile de bază ale iubirii și fără ele dragostea nu poate exista; fără respect, dragostea nu are valoare și, fără încredere, nu are fericire.

Uneori, singurul mod de a scăpa este să ai încredere în cel care cândva ți-a fost dușman.

Am încredere în tine. Dar acest fapt mă îngrijorează.

Fiecare fir este subțire și fragil. Dar împreună devin o funie. Iar funia va rezista.

Cheia universală spre inima oricărei femei este încrederea prin responsabilitate.

Nu fă abuz de încrederea cuiva – acesta este cel mai mare păcat și crimă!

Bucură-te de prezent, mai puțin ai încredere în viitor.

Orice încredere are propria limită de răbdare.

Frica convinge mai mult decât încrederea.

Încrederea într-o persoană trezește în el motivație și responsabilitate în mișcarea sa către țeluri.

Vor trece neplăcerile, supărările vor dispărea, lacrimile se vor usca și bucuria va reveni – dar cine poate spune cum să întoarcem încrederea?!

Încrederea este mai bună decât întrebările.

Singurul bărbat în care o femeie poate avea încredere este tatăl ei.

Aceasta este viața: ai încredere – vei fi înșelat, nu ai încredere tu – te vei înșela singur pe tine. La fel ca majoritatea paradoxurilor, este de nerezolvat.

Mergem pe muchia unui cuțit. A avea încredere în cineva înseamnă să-ți semnezi un certificat de deces.

Viața a învățat-o să nu aibă încredere în ceea ce este evident și să nu-și facă planuri pentru viitor.

Respectul trebuie meritat, încrederea trebuie câștigată, faima trebuie atinsă … și numai ura și invidia vin de obicei fără dificultate.

Nu pot să am încredere completă într-o persoană. Acest lucru este probabil corect. Încrederea poate ucide, iar neîncrederea nu poate decât să-ți provoace durere.

Ai trecut peste un divorț, și nu unul ușor, ai iubit-o, iar rana nu s-a vindecat încă, acum ți-e frică să-ți deschizi inima. Ți-e frică să simți din nou durerea. Vindecarea este – încrederea.

Nu suntem niciodată atât de vulnerabili ca și atunci când avem încredere în cineva, dar paradoxal, dacă nu putem avea încredere, nu putem găsi dragostea sau bucuria.

Iubirea – este încredere. Iubirea bazată pe gelozie este un lucru pierdut pentru că este transformată într-o bătălie, într-o luptă. Să înțelegi că un om te prețuiește doar pentru că este gelos, poate este încântător, desigur, este o manifestare a iubirii, dar, mi-e teamă, că este unica manifestare. Toate aceste jocuri de gelozie, după părerea mea, sunt jalnice. Sunt pentru o iubire bazată pe încredere, completă și în totalitate. Și dacă ești înșelat – nu mai poți face nimic. Întotdeauna îl costă mult mai mult pe cel ce înșeală decât pe cel ce este înșelat.

Nu trebuie să ai încredere în nimeni, cu excepția cazului în care este cineva pe care îl iubești și care te iubește foarte mult.

Tot ce putem ști este că vrem să mergem înainte și să credem că dragostea noastră este atât de puternică încât nu va permite ca înșelăciunea să se repete.

Dacă iubești pe cineva ăn care nu ai ăncredere, în cele din urmă îți vei pierde și încrederea în tine.

Cer scuze, știe cineva pe ce stradă trăiește dragostea, încrederea și înțelegerea reciprocă? Nu ne-am mai văzut de mult timp …

Încrederea într-o persoană apropiată este cea mai înaltă manifestare a iubirii.

Pot fi înșelat doar de o persoană apropiată, o persoană pe care o iubesc foarte mult și, prin urmare, închid ochii la toate și o cred.

Am încredere în oameni la fel de mult cât oamenii au încredere în mine.

Este imposibil să forțezi să te iubească și să aibă încredere în tine, dar cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie să câștigi dragostea și încrederea prin comportamentul tău.

Se consideră că prietenia și dragostea îi fac pe oameni mai buni, nu? Pentru mine a fost diferit. Încrederea duce la trădare. Ai putea spune chiar că încrederea presupune înșelare. La asta am fost martor, ceea ce am înțeles atunci.

Minciuna este sfârșitul încrederii. Sfârșitul încrederii este sfârșitul iubirii. Nu-i minți pe cei dragi.

Un bărbat devine bărbat numai după ce câștigă dragostea unei femei, câștigă respectul și încrederea ei. Fără a obține asta el nu este bărbat.

Acolo unde se cere dovada iubirii, nu există încredere, iar acolo unde nu există încredere, nu există iubire.

O dragoste adevărată, evident, constă în încredere, bucurie unul pentru celălalt, respect pentru intimitatea celuilalt și stimă pentru alegerea profesională.

Nu m-am considerat niciodată vulnerabilă, dar să mă bucur de supunere față de persoana dragă, simțindu-i protecția – este de neprețuit!

Libertatea deplină într-o relație nu lasă loc pentru trădare, ea face loc pentru sinceritate.

Rănile trădării provocate de cei dragi, nu le va vindeca nici o persoană, nici timpul nu le va tămădui. Căci încrederea odată pierdută nu va fi niciodată la fel de naivă și pură cum am fost și noi cândva.

Fără dezamăgire, nu veți simți gustul victoriei.

Numai cele mai simple lucruri nu dezamăgesc niciodată.

Modul în care ne confruntăm cu dezamăgirea determină ce fel de oameni suntem.

Lipsa dezamăgirii este cheia succesului.

Alungă gândurile inutile, așa vei evita multe dezamăgiri!

Nu știa care este motivul singurătății. A spus doar cuvintele: „Aceasta nu este lumea la care am sperat”.

Și am crezut că ești pastila de care aveam nevoie.

Recunosc prietenia prin absența dezamăgirilor, iubirea adevărată prin imposibilitatea de a fi jignit.

Nu este nimic mai rău decât să iubești pe cineva care nu va înceta niciodată să te dezamăgească.

Iubirea pentru mare nu trece nici peste ani. Mă voi gândi și îmi va face mereu plăcere, aceasta este dragoste fără dezamăgiri …

Visele sunt pierdute. Realitatea glumește.

În viață, există întotdeauna o mulțime de motive pentru a nu face ceva: să nu lupți, să nu-ți asumi riscuri, atunci când trebuie să lupți și să realizezi ceva. Întotdeauna înainte! Dezamăgirea pentru un lucru care nu a fost făcut este cea mai mare dezamăgire.

Viața este un ținut al speranțelor distruse.

Dezamăgirea este inevitabilă în viața fiecărei femei. Cel mai important lucru este să nu-ți umpli capul de îndoieli și cu atât mai mult să nu te îndoiești în tine însuți.

Nu aștepta prea mult de la viață. Te vei dezamăgi mai puțin.

Orice dezamăgire, despărțire sau pierdere cu timpul te va duce la ceva minunat, necesar și mai important.

Ne naștem în lacrimi, trăim plângând și murim dezamăgiți.

Vei trăi pentru Dumnezeu, pentru binele lui Dumnezeu și pentru slava lui Dumnezeu – aceasta este mântuirea, acesta este adevăratul sens al vieții.

Doamne, fie ca această fericire să dureze o viață!

Indiferent dacă crezi sau nu în Dumnezeu,  consider că trebuie să trăiești ca și cund Dumnezeu ar exista.

În această viață, trebuie să faci singur minuni, pentru că Dumnezeu este întotdeauna atât de ocupat!

Viața este un vis al lui Dumnezeu.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Paradisul, care mi-l dăruiește pe parcursul vieții.

Poate că după moarte vei ajunge în fața unui bătrân cu barbă pe un tron ​​mare și îl vei întreba: „Acesta este raiul?” Și el va răspunde: „raiul? Tocmai ai ieșit de acolo! „

Cartea … este arma perfectă pentru că ea nu are scopul să distrugă pe cineva. Dar schimbă viața celui care o citește.

Cărțile sunt cea mai bună armă! Ele conțin cunoștințe și informația necesară.