Cărțile sunt o moștenire a minții umanității, destinate a fi transmise din generație în generație, în beneficiul celor care se vor naște în viitor.
Cărțile sunt deșerturi capabile să creeze miraje pentru cei care vor să le vadă.
Nici acum nu știu exact ce parte din mine este reală și care este preluată din cărți.
Poveștile spuse în cărți nu aparțin naratorului, ci celor care l-au ascultat.
Poveștile din cărți nu se compară cu poveștile din ziare. Poveștile din ziare sunt ca un pește proaspăt prins, demn de atenție doar atât timp cât rămâne proaspăt, adică nu pentru mult timp.
Cărțile spun multe povești dincolo de cele tipărite pe paginile lor.
– Îți amintești cum eram copii?
– Îmi amintesc, am spus eu.
– Nu putem să fim din nou copii?
Am clătinat din cap și am zâmbit.
– Nu prea cred, s-au întâmplat prea multe.
Cea mai bună manifestare a dragostei unui tată pentru copii este să o iubească pe mama lor …
Există mai multe adevăruri într-o carte bună decât a vrut autorul să scrie în ea.
Lucrurile foarte bune rareori sunt recunoscute imediat după ce sunt scrise. Cei mai buni scriitori mor săraci. Cei răi fac bani. Așa a fost întotdeauna.
La acea vreme, singurii mei prieteni erau cuvinte scrise cu pixul pe hârtie.
Pentru a învăța să scrii, trebuie să citești foarte mult.
Scriitorii nu își creează cele mai bune opere atunci când viața lor este interesantă …
Voi scrie cărți atâta timp cât am cel puțin un cititor, chiar dacă acel cititor sunt chiar eu.
Mai bine să discuți cu cărțile decât cu ticăloșii.
Nu scrie despre ceea ce știi, scrie despre ceea ce ai simțit.
Simplitatea vine de la Dumnezeu. Orice altceva provine de la cel rău.
… cel mai important lucru nu este învățat din cărți, ci din viață.
Cuvintele, prietene, sunt ca frunzele unui copac și, pentru a înțelege de ce o frunză este așa și nu altfel, trebuie să știi cum crește copacul – trebuie să înveți! O carte, este ca o grădină frumoasă. Unde există tot: atât plăcut, cât și util …
– Cărțile sunt vândute datorită eroilor.
– Iar eroii sunt creați de cărți.
Am avut o mulțime de cărți, dar cea cu cea mai frumoasă copertă nu am deschis-o niciodată, ca să nu rămân dezamăgit.
Uneori întâlnești o astfel de carte care îți schimbă viziunea asupra lumii. Cred că acest lucru este destul de normal. Ceea ce este scris în ea va avea o putere extraordinară. Și de o astfel de carte te ții cu orice preț.
Cineva este mândru de fiecare carte scrisă iar eu sunt mândru de fiecare carte citită.
Este puțin sau mult – să scrii o singură carte, dar care a schimbat mintea a milioane de oameni?
Cărțile mele preferate sunt ca niște orașe deschise, unde te poți plimba pe orice strădă.
Cărțile sunt bogății extrase din minereul uman.
Nu suntem niciodată singuri cu o carte, nu-i așa? Fiecare pagină ne amintește de o zi trăită și ajută la reînvierea sentimentelor care au umplut-o. Orele fericite sunt marcate cu cretă, orele triste sunt marcate cu cărbune …
Mi-am găsit religia: cartea a început să pară mai importantă pentru mine decât orice în lume.
Istoria este viața popoarelor. Un roman este viața oamenilor.
Cartea face din om stăpânul universului.
Cărțile fac o persoană mai bună și aceasta este una dintre condițiile principale ba chiar principala și practic singurul scop al artei.
Te iubesc. Dacă oamenii nu ar fi inventat aceste două cuvinte, jumătate din filme și trei sferturi din cărți pur și simplu nu ar exista.
Cărțile au fost primul meu drog.
Cărțile schimbă viața oamenilor care le citesc.
Învață și citește. Citește cărți bune. Viața va face restul.
Literatura este cel mai plăcut mod de a ignora viața.
Toate cărțile bune sunt la fel: sunt mai adevărate decât viața.
Prieteni buni, cărți bune și conștiința curată – iată viața ideală.
Înainte de a începe să citim cărți, să încercăm să ne citim pe noi înșine.
Viața este prea tristă în sine pentru a citi romane cu un final trist …
O carte este o experiență comună. Oricine a citit o mulțime de cărți remarcante a trăit o mulțime de vieți remarcante.
Există mulți oameni care se află într-o situație de viață atât de grea încât pentru ei o carte bună este singura sursă de bucurie.
Nu putem rupe din viața noastră o singură pagină, dar putem arunca întreaga carte în foc.
Succesul într-un anumit domeniu al vieții poate fi obținut numai dacă îți dedici viața acestui domeniu.
Nu pune niciodată responsabilitatea pentru greșelile tale pe umerii altora – mizează doar pe tine și atunci succesul nu se va lăsa așteptat multi timp.
Dacă o persoană are o părere bună despre tine, asigură-te că această părere să fie adevărată.
Doar cei care nu încearcă eșuează; iar succesul se măsoară prin modul în care ne confruntăm cu dezamăgirile.
Începutul succesului este unitatea, baza bogăției este viața.
Dacă tratezi viața ca pe o repetiție, atunci cel mai probabil premiera va fi anulată.
Greșelile făcute la 16 ani îți pot strica întreaga viață.
Rețeta este întotdeauna aceeași: acționează, indiferent cât de stânjenit te simțiți, fii persistent.
O viață bună este incompatibilă cu lăudarea – știi asta foarte bine.
Am succes doar prin faptul că niciodată nu am avut scuze și nici nu am acceptat scuze de la alții.
Viața este o luptă, iar această luptă este purtată doar prin astfel de mijloace. Dacă cineva respinge ocazia de a se îmbogăți, alții vor profita imediat; de fapt, renunțând la succes, el îl va oferi altora.
A avea succes înseamnă să faci ceea ce îți place. Viața este prea scurtă și fragilă pentru a face orice altceva.
Urcarea este grea, dar priveliștea de sus este minunată.
Nu-ți fie frică să pierzi. Învingătorii nu se tem să piardă. Eșecul face parte din drumul către succes. Oamenii care evită eșecurile evită și succesele.
Succesul întregii vieți nu este determinat doar de un eșec sau de o victorie.
Calea nu este doar o destinație. Calea este cine ești și cine aspiri să fii.
Invidia este calea spre autodistrugere.
Trebuie doar să țesi un singur covor – se numește viață. Fiecare zi este un nod. Alege cele mai bune culori pentru covorul tău, crează ornamente. Viața ta este rezultatul muncii tale.
A evita întunericul acceptându-l este singura modalitate de a merge înainte.
Așa se întâmplă că viața adevărată începe la mijlocul vieții …
Fericirea nu este o combinație norocoasă de circumstanțe externe. Este doar o stare a sufletului tău.
Gândurile oamenilor se schimbă, într-o direcție negativă, pozitivă, calmă.
De aceatea depind acțiunile noastre și întreaga cale a vieții.
Picioarele nu obosesc când ești pe calea cea dreaptă.
Indiferența este viața trăită în gol.
Universul ne ajută să ne ținem promisiunile față de noi înșine.
Viața s-a făcut simțită, rupând tinere iluzii și credințe fericite cu fiecare pas.
Orice fleac poate fi un instrument al sorții.
Nu există oprire în natură, prin urmare, dacă nu creștem, ne estompăm. Nu putem face nimic cu legile îmbătrânirii corpului, dar avem un suflet …
… viața este în cele din urmă o luptă constantă între cine ești, cine vrei să fii și cine nu vei fi niciodată. Trebuie doar să înveți să trăiești cu această dezamăgire.
Întotdeauna există o ușă undeva. Este ea deschisă sau închisă – depinde de mine!
Majoritatea oamenilor nu învață nimic pe parcursul vieții. Și dacă reușesc să învețe ceva, tind să uite ce au învățat atunci când se dovedește a fi mai profitabil. Majoritatea, chiar dacă au primit a doua șansă, o irosesc și pe ea. Aceasta este una dintre legile fundamentale ale universului și nu poți face nimic în acest sens. Oamenii, așa cum am observat eu, nici din a treia oară nu reușesc să învețe, după ce au pierdut deja o cantitate uriașă de timp, bani, energie, majoritatea tinereții lor și orice altceva – singur poți enumera. Și totuși ei învață ceva, ceea ce în cele din urmă este minunat.
Doar cei care au trecut prin întuneric sunt capabili să admire sincer și să se bucure de lumina slabă a lumânării.
În zilele noastre, întrebările „Cum să-ți găsești drumul” și „Ce să faci în viață” sunt foarte relevante și vor rămâne relevante pentru mult timp. Au fost momente când un copil se năștea într-o familie nobilă și, prin urmare, toate drumurile erau deschise pentru el, sau mai bine zis, drumurile familiei. Și dacă un copil se năștea într-o familie săracă, de exemplu, un cizmar, atunci nu avea de ales decât să continue munca tatălui său. Vremurile s-au schimbat foarte mult. Acum toate drumurile sunt deschise pentru oricine.
Calea idolului nu este doar despre victorii. Cu cât provocarea este mai dificilă, cu atât poți vedea mai bine cine și ce reprezintă. La urma urmei, stelele strălucesc în întuneric.
Drumul eternității naște personalități.
Furia este prietenul norocului.
Toată lumea lasă o urmă în viață, cineva devine monument, cineva devine o piatră funerară.
Drumul spre paradis este conștiința fericirii
Și experiența vieții este amărăciunea diferiților ani.
Voi trăi, dar nu voi avea nimic de povestit.
Viața este o mișcare nesfârșită!
Viața, la general vorbind, nu este dulce. Aici sunt și căderi și mers pe loc. Undeva vei găsi, undeva vei pierde. În medie, totul este în echilibru.
O viață decentă nu este niciodată ușoară.
Viața este un labirint. Cineva rătăcește prin el până la moarte, în căutarea unei ieșiri. Dar există o singură cale care duce spre centru. Doar ajungând în centru poți înțelege totul. Moartea este de neînțeles, dar o poți accepta. Tot ce am făcut va fi uitat.
Mândria este o rochie de seară pentru drumul prăfuit al vieții.
Când idealurile și aspirațiile se pierd, fluxul vieții devine o mlaștină.
Suntem cu toții înconjurați de o avalanșă de destine. Crește cu fiecare decizie pe care o luăm.
Timpul trece, deoarece aceasta este proprietatea lui, trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți numai în povești. Ne place să ne mințim pe noi înșine pentru că adevărul este prea dur.
Oamenii se schimbă tot timpul, devin diferiți în fiecare zi. De fapt, nu trăim o viață, trăim mii de vieți – doar că ele merg una după alta și nu observăm imediat că o viață s-a încheiat, iar alta nouă a început …
Cât durează să-ți schimbi viața? Cât durează să te schimbi tu? Este suficient 4 ani de școală? 1 an? 8 săptămâni? Îți poți schimba viața într-o lună? O săptămână sau o zi? Suntem mereu grăbiți să creștem, să obținem succes, să reușim, dar la 18 ani o oră poate schimba totul …
Orele vieții tale sunt cea mai valoroasă monedă pe care o ai.
Viața pare a fi de rahat până când nu începi să o prețuiești.
Colibri – singura pasăre din lume care poate zbura înapoi. Cu toate acestea, aceste păsări se remarcă și prin faptul că pot urmări trecerea timpului. Noi, oamenii, simțim când au trecut 20 de minute. La fel și aceste păsări.
O persoană care este gata să piardă o oră din timpul lui – încă nu cunoaște prețul vieții.
Viața ta este ceea ce se întâmplă astăzi. Acum. Iat-o. Aici. Nu vei reuși să clipești – va trece. Ai spus? Te iubesc. Nu vreau să trăiesc fără tine. Mi-ai schimbat viața. Ai spus asta? Făți planuri, stabilește-ți obiective, mergi către ele, dar privește în jur din când în când. Acceptă viața cu toată ființa ta, pentru că este aici și acum. Mâine poate să nu fie.
Viața este eternitate, moartea este doar un moment!
Viata e scurtă. Nu este timp să lăsăm nespuse cuvinte importante.
O persoană trăiește cu amintiri din copilărie și gânduri la bătrânețe, dacă, desigur, nu are altceva cu ce să trăiască.