Nu fiecare om va îndrăzni să ducă lumină și salvare în locul unde s-a lăsat întunericul.
E ușor să cobori la mintea unui copil, dar să te ridici la înalțimea sufletului său e o adevarată artă.
Oamenii mor imprevizibil, fără sens, incidentele se dizolvă în întuneric, iar adevărul din spatele lor rămâne nedivulgat.
Acasă este locul în care ar trebui, când te întorci, să te întâlnești față în față cu creatura din întuneric.
În întuneric este mai ușor să ascunzi păcatele.
Iubesc apa, dar apei nu-i plac oamenii. Îi sufocă. Probabil că simte că îmbrățișează întunericul, mai rău decât cel care se află în adâncuri.
O persoană își poate realiza propria individualitate numai atunci când pleoapele sale sunt închise, de parcă întunericul este elementul nativ al ființei noastre și nu lumina, care este mai atractivă pentru cutia noastră muritoare.
Zorile vin întotdeauna după o noapte lungă. Dar, indiferent cât de mult nu ne-am salva … Toate se vor topi cândva în întuneric.
Pentru unii, angajamentul este ca și credința: alegerea devotamentului față de o altă persoană sau un ideal de neînțeles. Dar pentru mine, angajamentul are o latură întunecată. O cale întunecată care pune întotdeauna întrebarea „Până unde voi merge?”
Noi, oamenii, ne temem de întuneric. Acest lucru este în noi de la naștere. Dar avem și faptul că trebuie să luptăm împotriva acestei frici, să încercăm să o suprimăm, altfel viața noastră se va transforma într-un coșmar.
Încă urăsc întunericul, aduce cu sine cele mai proaste amintiri.
Întunericul pătruns în suflet, nu va ieși niciodată de acolo.
Întunericul este în inima fiecărei persoane.
Cel care privește din lumină în întunericul ostil nu vede pe niciunul dintre dușmani, ci servește drept țintă pentru toți.
Când o stea încetează să mai limineze, este lăsată singură în întuneric. Și când întunericul devine absolut, primul lucru pe care îl absoarbe este lumina stelelor.
Întunericul își așteaptă ceasul. În umbră, toți ochii sunt vigilenți.
Era tânără, nu avea mai mult de nouăsprezece ani, dar amprenta eternității îi era înghețată pe față, o amintire tulburătoare, de parcă un suflet la fel de vechi precum lumea ar trăi în corpul ei flexibil; întunericul vremurilor privea din acești ochi, ei contemplau viața atât de mult timp încât deveneau indiferenți față de ea.
Întunericul este un bun sfătuitor: în întuneric uiți cum arată lucrurile cu adevărat, iar Margabi a plonjat în adâncurile negre ale conștiinței sale.
Un nume bun strălucește și în întuneric.
În întunericul nopții și focul lumânării strălucește puternic.
Timp de doi ani lungi nu am știut decât întuneric. Eu și răbdarea – vechii mei prieteni.
Când este întuneric, simt că mor, nu mai pot gândi.
Te apuci de fumat de la o astfel de viață, desigur, – dragoste nu e!
Probabil că nu am făcut bine ceea ce am planificat. Dar aceasta nu este vina intențiilor mele, ci doar lipsa talentului …
Cu cât îmbătrânim, cu atât ne temem mai puțin.
Este foarte dificil să devii al tău în America. Există o cerință strictă: să te poți adapta la circumstanțe.
Este ușor să rămâi în limitele moralei, eticii și legii dacă știi o mulțime de cuvinte inteligente care ajută la denaturarea adevărului.
Viața umană este atât de simplă. Cu toții suferim de durere, cu toții ne ținem de speranțe, cu toții avem așteptări și suntem cu toții avem frici și oportunități ratate.
Cel mai puternic cuvânt din vocabularul omului modern este cuvântul „nu”. Mai ales când îți spui asta ție personal.
Oamenii care trăiesc acum o viață confortabilă ar trebui să-și amintească: lumea a treia este separată de ei nu cu kilometri, ci cu decenii.
Cartea ar trebui să fie ca un pământ neexplorat. Mergi fără hartă. Descoperă și creează-ți propria hartă.
Voința este prima și cea mai importantă calitate a unui cercetător calificat. Doar știind să-și controleze voința, poate spera să depășească dificultățile pe care natura le ridică în calea sa.
A cerceta înseamnă a vedea ceea ce a văzut toată lumea și a gândi într-un mod pe care nimeni nu l-a gândit.
Cercetătorul selectează de obicei acele fapte care îi susțin cercetarea și uită de cele care o contrazic.
Nu trebuie să lăsăm frica de necunoscut să ne domine.
Când împrumutați materiale de la un autor, este plagiat, dar când de la mai mulți, este cercetare.
Cercetările au arătat că mersul pe jos aduce inspirație.
De-a lungul timpului, trebuie să experimentăm și să cercetăm totul pentru a înțelege.
Cercetările arată că șansa ca o persoană să se întâlnească cu alta este de 1 din 18 miliarde. Întâlnirea a două persoane este un miracol. Apreciați asta.
Cel care nu investighează mișcarea gândurilor sale nu poate fi fericit.
Fiecare cercetător remarcabil își scrie numele în istoria științei nu numai prin propriile sale descoperiri, ci și prin acele descoperiri la care îi încurajează pe ceilalți.
Sunt convins că știința și cercetarea sunt mai plăcute decât să câștigi bani.
Cunosc la fel de bine ca tine absurditatea legilor conform cărora o persoană decentă va rămâne mereu neînarmată, iar orice bandit și hoț căruia nu îi pasă de lege va face ce vrea cu oamenii neînarmați.
Da, este adevărat că se spune că legea nu este scrisă proștilor, iar dacă este scrisă, atunci nu se citește, iar dacă este citită, nu se înțelege, iar dacă este înțeleasă, atunci e înțeleasă diferit.
– Am uitat, am uitat complet …
– Ce ai uitat?
– Am uitat că legile nu funcționează în țara noastră.
— Uneori este greu să respecți legea, — a spus tatăl meu. – Mai ales dacă vrei ca totul să fie corect.
Afacerile nu pot fi legale.
Există o singură lege – să fii cinstit. Și orice altceva este doar comentarii.
Să fie o lege eternă: învățați și învățați totul prin exemple, instrucțiuni și aplicații practice.
Toată înțelepciunea lumii este concentrată în grădina zoologică … Legile selecției naturale, concurenței, geneticii, creșterea descendenților viabili …
Legislația ar trebui să fie vocea rațiunii, iar judecătorul să fie vocea legii.
Secretul unei vieți bune în țară este simplu: muncă grea, respectarea legii și fără comunism!
Cea mai bună casă este cea în care proprietarul se comportă în același mod din propria sa voință, ca în afara casei – prin voința legilor.
Ceea ce este permis de lege nu se bazează pe valori individuale.
Pe cât de necunoscut sunt, legea îmi este încredințată. În mâinile mele țin cântarul vieții, nu am loc pentru eroare.
Folosiți legile Universului pentru a întoarce roata și a descoperi calea ascunsă.
Un oraș fără șerif este un adevărat paradis pentru gangsteri!
— Nu vreau să fii din nou în pericol.
— Încerc să rămân în partea corectă a legii. Cel puțin cea invizibilă.
A mă forța să mă străduiesc pentru eternitate a fost ca a mă forța să renunț la tot ce iubeam – pentru totdeauna.
Nu trebuie să aștepți inspirația pentru a trece la treabă. Acțiunea generează întotdeauna inspirație. Inspirația rareori generează acțiune.
În istoria dezvoltării umane, semnificația stării de spirit mistice – inspirația – nu poate fi niciodată prea mare. Într-o formă sau alta, pătrunde în întreaga viață mentală a unei persoane, este elementul principal al vieții.
– De ce să te străduiești? Ca într-un final să te dezamăgești?
– Dezamăgirea nu va dispărea nicăieri, dar este mai bine să te străduiești decât să nu o faci.
Desigur. A fi fericit înseamnă să apreciezi ceea ce ai. Și a fi nefericit înseamnă să te străduiești pentru ceea ce nu ai. Am de toate și nu am nevoie de nimic altceva.
Am realizat tot ce am acum pentru că am muncit din greu. Nu se întâmplă nimic. Trebuie să te străduiești, să te dedici pe deplin obiectivului și, desigur, ai nevoie de o bucățică de noroc.
– Nu poți face asta. Nu vei ajunge nicăieri.
– Vei ajunge! Trebuie doar să vrei cu adevărat!
Norocul real este determinat de aspirația unei persoane.
Ce creație ridicolă este omul! Talentele lui nu-i sunt suficiente – nu, dă-i ceea ce Domnul Dumnezeu ia interzis!
Știți că undeva departe, departe există ceva inaccesibil, dar foarte drag inimii tale. Îl prețuiești în suflet. Te ajută să trăiești și să lupți cu rutina. Și apoi brusc câștigi curaj și te arunci în inaccesibilitate pentru a fi cu el cel puțin o secundă. Prin eternitate te strecori spre idealul tău, confuz, fără suflare, murdar, nu în cea mai bună haină a ta și strici totul. Tot absolut!
Cine nu se străduiește să devină un lider – rolul „învinsului” este pentru el!
Nu are sens să încerci să alergi mai repede decât un tren atunci când poți urca în acest tren și poți călători calm.
Dacă nu există sânge pe armă, este fals. Și dacă vrei cu adevărat ceva – fii gata să verși sânge.
Oamenii se străduiesc să fie sursa celei mai mari fericiri și, dacă acest lucru nu este posibil, atunci cea mai mare nenorocire a celor pe care îi iubesc.
Ca adult, trebuie să-mi completez abilitățile, dar numai atunci când este cauzată de dorința mea de a realiza ceva și nu de dorința de a-i satisface pe ceilalți.
Adevărul poate fi acceptat doar de cei care se străduiesc să-l atingă.
Strădania înseamnă a merge mai departe spre un scop. Orice s-ar întâmpla, se poate întâmpla absolut orice.
De când vă mișcați în ritm de melc și făcând cercuri? Prietene, pentru a ajunge la țel, trebuie să alergi pe drumul cel mare!
Sincer să fiu, nici măcar nu mi-a venit să cred că sunt capabil să pierd în fața cuiva. Dar dezamăgirea a trecut imediat când m-am gândit: „Există cineva mai bun decât mine. Vreau să înot la fel ca el. ” Prin urmare, este dificil pentru mine când nu ești înaintea mea, care să-mi arate pe ce cale trebuie să merg. Fără tine nu am către ce să tind.
Vine o vreme în viața oricăruia dintre noi cănd ne simțim la pământ, puțin învinși.
A spune adevărul pare la fel de greu cu a face un drum până în Deșertul Sahara și înapoi.
Renunță la așteptări, nu mai aștepta tăcut să se producă ceva pentru a te simți apoi lezat că nu se produce.
Toată lumea are probleme, iar viața nu e întotdeauna perfectă. Nu va fi ciciodată. Nu era acum 2400 de ani, pe vremea lui Socrate, nu e nici azi.
Ori îți controlezi destinul, ori te va controla el pe tine. Viața nu se oprește pentru pauzele și amânările tale.
Prea des ne concentrăm numai pe ce nu avem, deși în realitate s-ar putea nici să nu ne trebuiască lucrurile respective, ba mai mult, nici să nu ni le dorim cu adevărat.
Când nu ai așteptări, trăiești în prezent. Nu-ți faci griji în privința viitorului și nu regreți trecutul.
Dacă vrei o viață diferită, trebuie să o faci diferită.
„Tot ceea ce știu”, spunea cândva Socrate, „e că nu știu nimic”.
Acolo unde voința e puternică, nu pot exista probleme mari.
Calea pe care mergi în viață e dictată de găndurile tale cele mai adânci și mai neobservate.
Dacă nu eşti dispus să faci ceva pentru a schimba situaţia — cu alte cuvinte, dacă nu eşti dispus să lupti — atunci, fie că-ţi place, fie că nu, asta e viaţa pe care ai ales-o.
Nu ești gândurile tale. nu ești definit de accea ce se petrece în capul tău. Ești faptele tale. Acțiunile tale.
… gândurile și acțiunile nu coincid întotdeauna.
Pentru a ne descurca, trebuie să schimbăm modul în care percepem problemele noastre și lumea și să adoptăm o abordare nouă, mai optimistă și mai realistă.
Sarcinile cu care ne confruntăm sunt, de cele mai multe ori, mult mai simple decât credem. Problema e că, de regulă, nu avem timp să le analizăm realist.
Cănd îți acorzi libertatea de a fi deschis și disponibil, fără rețineri, fără minciuni, fără să te ascunzi și fără jumătăți de adevăr, atunci ești cu adevărat cea mai expresivă și vie variantă a ta.
Fericirea vieții tale depinde de calitatea gândurilor tale. Prin urmare, păzește-le cu strășnicie și ai grijă să nu ai credințe lipsite de virtute sau necumpătate.
Iubește viața pe care o ai, nu cea la care te-ai fi așteptat.
Odată ce ai început, e mai ușor să continui să acționezi.
Necunoscutul poate să conțină lucruri urâte, dar conține și toate lucrurile frumoase. E un izvor nesecat de oportunitate și progres.
Dar oamenii cu adevărat eficienți sunt cei care își trăiesc emoțiile, însă nu acționează în funcție de ele.
Singurul lucru pe care-l vei regreta va fi că nu ai încercat.