Copiii pot fi și ei monștri. Acum știm asta. Dar a fost o perioadă în care copiii erau doar copii.
Lumea este creată din nou de fiecare dată când un copil se naște.
– Cum de nu îți este rușine să minți un copil?
– Nu pot să aștept până va crește.
Copiii moderni sunt pricepuți în toate, cu excepția materiilor școlare.
Copiii vor imposibilul: ca nimic să nu se schimbe vreodată.
S-ar putea să am ochi trădători, dar zâmbetul lui ar putea face pe oricine un trădător.
Un zâmbet sănătos și fericit pe față este cel mai bun machiaj pentru o femeie!
Mai frumoasă decât tine poți fi doar tu – când ești cu zâmbetul pe față.
Toată lumea zâmbește pentru că nu știe nimic.
Zâmbetul ei este ca o lumină în ochii Domnului.
Uneori, zâmbetul este suficient pentru a impresiona o fată.
Când vremurile sunt grele, singurul lucru pe care îl poți face este să zâmbești.
Uneori bucuria este exprimată printr-un zâmbet, iar alteori zâmbetul poate fi o sursă de bucurie.
Fericit este cel care este capabil să admire zâmbetul sufletului altcuiva.
Mai presus de toate, apreciez anii care au trecut și fiecare zâmbet al tău.
Și dacă cineva doar va zâmbi, mă voi bucura pentru asta. Pentru că, chiar și după un zâmbet mic, în organism moare un mic microb.
Un înțelept a spus că există trei tipuri de prieteni în lume: prieteni care ne iubesc, prieteni care nu ne iubesc și prieteni care ne urăsc. Cu ultimii ar trebui să fim cât mai amabili posibil …
Cu cât mai mult vreau să fiu prieten cu ei, cu atât mai mult ei mă urăsc…
– Doar am spus că nu ar trebui să fim prieteni, nu că nu aș vrea.
– Și ce înseamnă asta?
– Ei bine, dacă ești deșteptă, ține-te mai departe de mine.
Dacă voi arde amintirile din trecut, te vei transforma în cenușă.
La naiba cu viața asta, dați-mi alta, vă rog.
Apreciez foarte mult faptul că ai apărut în viața mea.
Viața mea nu îmi aparține. Locuiesc într-un oraș în care nu vreau să fiu. Trăiesc o viață pe care nu vreau să o trăiesc.
Viața oricărei persoane reflectă ideile ei despre aceasta.
Fă viața din jurul tău frumoasă. Și lasă fiecare persoană să simtă că întâlnirea cu tine este un cadou.
Principalul lucru nu este cât timp să trăiești, principalul lucru este cum trăiești…
Oricum, dacă vrei să-ți schimbi viața, trebuie să o schimbi. Totuși, e viața ta, nu a altcuiva. Păcat.
Mai avem o viață în față și unii spun deja, că nu au timp.
Venind – nu te bucura, când pleci – nu te întrista.
Viața merge înainte. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Ziarele au apărut din nou și din nou aceleași ambuteiaje pe aceleași străzi din aceleași locuri.
Viața este trecătoare, dacă din când în când nu te oprești să privești în jur și nu faci ceea ce vrei, viața poate trece pe alături.
Atâta timp cât trăiești, te așteaptă multe lucruri bune.
Când te simți nemulțumit de viață, gândește-te la ceea ce ai și fii recunoscător pentru asta.
Există momente în viață care ne schimbă pentru totdeauna.
Nu-mi spune ce trebuie să fac. Toată viața mea, oamenii mi-au spus ce fac greșit. Că sunt întotdeauna un tâmpit. Dar mă uit în jur și văd că toți sunt mai tâmpiți decât mine.
Omul trebuie să aibă puterea de a fi el însăși.
Bani, sex, bani, sex, pisică …
Amurg din nou … Oricât de bună ar fi ziua, ea se termină întotdeauna.
– Ești din Arizona, nu?
– Da.
– Am crezut că toată lumea din Arizona este bronzată.
– Da, poate, din cauza asta m-au alungat.
Obișnuiam să mă gândesc puțin la moarte … dar, după părerea mea, a-mi oferi viața pentru o persoană dragă nu este cea mai rea moarte!
Dacă ai putea trăi veșnic, pentru ce ai trăi?
Sunt alergic la schimbările tale de dispoziție.
– Mă crezi?
– Teoretic!
– Nu am putere să mă despart de tine.
– Nu e nevoie…
Moartea este liniște, ușurință … Viața este mai dificilă.
Am o propunere: lucrez pentru tine și, în schimb, mă înveți cum să ucid. Ce spui? Voi spăla rufele, voi curăța apartamentul și voi merge la cumpărături. Ei bine, ești de acord?
Moartea, astăzi este cam capricioasă.
Schimbările nu sunt foarte bune. Da, Leon?
– Verifică.
– Am incredere in tine.
– Nu are nimic una cu alta. Ține minte asta, Leon.
– Și la asta spui tu „repede”?! Sunt aici de zece minute!
– Am facut tot ce am putut.
Țintește în inimă sau plămâni … Doar nu în față: dacă clientul nu va identificat, atunci nu ți se va plăti.
– Leon! Se pare că m-am îndrăgostit de tine!
– ……
– Este pentru prima dată cu mine …
– Și de unde știi că te-ai îndrăgostit dacă nu ai avut-o niciodată?
– Pentru că o simt …
– Unde?
– Stomacul este … atât de fierbinte. Am avut un nod acolo, dar acum nu mai este.
– Mă bucur că nu mai ai dureri de stomac, dar asta nu înseamnă nimic. Despre nimic …
Dacă nu mă ajuți, voi muri diseară iar eu nu vreau să mor diseară …
– Trebuie să crești!
– Am crescut deja, acum doar îmbătrânesc.
Nu vorbi rău despre porci. Sunt mult mai buni decât unii oameni.
– Și viața este mereu de rahat sau doar în copilărie?
– Mereu.
– Cum ai dormit?
– Nu dorm niciodată cu adevărat, ci doar cu jumătate de ochi.
– Da? Nu am auzit niciodată un om care doarme cu jumătate de ochi sforăind așa de tare.
Când ești față în față cu moartea, începi să prețuiești cu adevărat viața.
Răzbunarea este bună până când o faci.
– Matilda, când ucizi pe cineva, viața devine complet diferită. Viața ta se schimbă pentru totdeauna. Va trebui să dormi cu un ochi deschis pentru restul zilelor tale.
– Nu-mi pasă de somn, Leon!
– Știu încă un joc. Care te va face mai amabil, mai înțelept. O să-ți placă. Dacă voi câștiga, voi fi cu tine toată viața.
– Și dacă pierzi?
– Vei merge singur după lapte, ca înainte.
Nu poți învăța ceva dintr-o lecție care nu ți-a provocat durere. La urma urmei, când vrei ceva, trebuie să sacrifici ceva. Dar cei care găsesc puterea de a depăși durerea și de a învăța o lecție vor primi o inimă drept recompensă, a cărei voință nu poate fi ruptă …
Cărțile sunt pentru a reaminti unui om că gândurile lui originale nu sunt chiar atât de noi.
Nu știu de ce îmi este atât de ușor să-mi dezgolesc trupul, dar nu și sufletul.
Faptul că a murit, nu înseamnă că a și trăit.
Trăiește clipa…
Viața – cel mai nasol magician, iubește să scoată iepurii din pălărie.
Adevărul vieții ne este dezvăluit sub formă de paradoxuri.
Viața durează o clipă. Nu poate fi trăită mai întâi pe o schiță și apoi rescrisă pe o foaie albă.
Cei care nu au viața lor proprie, își bagă nasul în viața altora.
De ce există atât de multă ură în oameni? De ce le place să-i umilească pe alții? De ce își bat joc de oamenii slabi? Trebuie să existe și alții, mai buni, dar unde sunt acum? Mi-aș dori să existe cel puțin o persoană normală. Din acel moment, mă simt bine singură.
– Mă gândesc la fratele meu …
– Fratele tău nu mai este. Oamenii sunt muritori, acest lucru nu poate fi schimbat.
Ce văd oamenii privind cerul? Speranţă. Pace va fi numai atunci când oamenii vor dispărea.
Nu cer nimic. Mi-am dorit doar ca într-o dimineață, cât încă voi sta cu ochii închiși, întreagă lume să se schimbe.
Se pare că întreaga lume este plină de oameni neplăcuti. Și, dacă privești dintr-o parte, poate că și eu sunt unul dintre ei.
În viața asta nu vei ști,
Ce e mai bine, să spui adevărul sau a minți…
Treptat, m-am obișnuit să mă gândesc la viața mea ca la o promisiune neîmplinită, dar, în adâncul sufletului, am bănuit că eu însumi am fost o promisiune neîmplinită.
– Dacă vrei să mă ucizi – ucide-mă!
– De ce aș face-o? Ești singurul meu prieten.
Oamenii sunt dispuși să moară doar pentru a ucide.
Nu îmi este frică de nimeni. Omul trăiește foarte puțin. De obicei, nu mai mult de optzeci de ani. Am trăit deja treizeci și șase. Și după vreo treizeci îți dai seama că ești muritor și că nu prea îți este frică de ceva. Apropo, oamenii mor nu numai din cauza pericolelor fizice cauzate de alte persoane, ci și din cauza diferitor boli sau din cauza gripei obișnuite. Omul este, în general, o creatură care poate fi foarte ușor ucisă. De aceea nu am înțeles niciodată orgoliul copilăresc al criminalilor că au „ucis” pe cineva acolo. Este mult mai ușor să ucizi decât să dai viață un copil.
Atât ucigașii, cât și cei uciși sunt oameni, acesta un adevăr teribil.
Măcar odată… lasă-mă să mă înec fără tine.
Natura însăși a decis că slăbiciunea este un păcat.
Fiecare familie are propriile probleme. Nimic nu este perfect. Și probabil că nu a fost niciodată și nici nu va fi.
Numai printre copaci, ierburi și animale, regele Filip a simțit plinătatea vieții și chiar liniștea.
Casa mea poate fi numită cu greu casă. Este un cuib stricat pe care toată lumea se grăbește să-l părăsească.
Casa nu este casă fără soție.
Un înțelept a spus: – Inima are nevoie de rațiune la fel cum corpul are nevoie de hrană.
În ciuda dragostei mele sincere pentru frumusețe în artă și în natură, simt o irezistibilă antipatie față de filozofie și estetică.
Ce fel de persoană sănătoasă ar face-o pe mama să-și facă griji?
O mamă trebuie să se gândească de două ori – o dată pentru ea însăși, cealaltă pentru copilul ei.
Acasă este locul unde este mama. Unde este mama, acolo este casa ta.
Niciun copil nu va spune vreodată la fel de multe cuvinte dureroase despre mama sau tatăl său ca o mamă despre copilul ei.
Fiecare casă se bazează în primul rând pe mamă, însă unii înțeleg acest lucru numai atunci când sfârșitul este aproape.
Mama este mereu aproape. Chiar și atunci când zâmbește copiilor prin soarele din cer.
Mâinile mamelor sunt țesute de tandrețe – copiii dorm pe ele cu un somn odihnitor.
Mama este Dumnezeu în ochii copilului.
În scurt timp și-a dat seama că natura poate fi la fel de nemiloasă ca oamenii.
Dacă visele copilăriei s-ar împlini, mamele noastre ar rămâne mereu tinere.
Din copilărie, sufletul este entuziasmat de sunetul ploii de pe acoperiș și de un tunet formidabil,
Parfumul proaspăt al fânului excită puternic la fel ca parfumul îmbătător al florilor de tei!